Malpraxis pentru asistenți medicali, moașe și farmaciști este un subiect care apare de obicei în două momente: când se apropie avizarea anuală a certificatului de membru și când cineva din secție primește o reclamație. Ambele momente ajung, până la urmă, la aceeași întrebare practică: cine răspunde pentru actul pe care l-ați făcut dumneavoastră.
Răspunsul nu depinde de faptul că lucrați într-o echipă condusă de un medic. Depinde de conținutul propriei fișe de post și de competențele recunoscute profesiei dumneavoastră.
Malpraxis pentru asistenți medicali, moașe și farmaciști
Categoria de personal medical care nu este medic acoperă profesii foarte diferite între ele: asistenți medicali generaliști, moașe, asistenți și tehnicieni de farmacie, farmaciști, tehnicieni dentari, kinetoterapeuți și fizioterapeuți, psihologi clinicieni, asistenți de radiologie și imagistică.
Ceea ce le unește este că fiecare execută un act cu efect direct asupra pacientului, deci fiecare poate fi chemată să explice acel act. Ceea ce le desparte este tipul de expunere, iar polița se construiește tocmai pe această diferență.
De ce răspundeți personal, chiar în echipă
Legea 95/2006, în titlul care reglementează răspunderea civilă a personalului medical, tratează răspunderea ca fiind legată de actul profesional propriu. Indicația medicului nu transferă automat răspunderea pentru modul în care ați executat acea indicație.
Practic, medicul răspunde pentru indicație, iar dumneavoastră pentru execuție: identificarea pacientului, calea de administrare, tehnica manevrei, respectarea protocolului, semnalarea unei reacții neobișnuite. Sunt paliere diferite ale aceluiași act medical.
Polița unității nu înlocuiește polița personală
Spitalul, clinica sau farmacia pot avea propria asigurare de răspundere civilă, dar aceasta protejează în primul rând unitatea, ca persoană juridică, pentru pretențiile îndreptate împotriva ei. Nu este același lucru cu o poliță încheiată pe numele dumneavoastră, pentru actul dumneavoastră.
Diferența devine vizibilă în două situații: când pretenția este formulată direct împotriva persoanei care a executat manevra și când unitatea, după ce a acoperit un prejudiciu, se întoarce spre angajatul vinovat. De aceea, discuția despre malpraxis pentru asistenți medicali pornește aproape întotdeauna de la o poliță nominală, nu de la cea a angajatorului.
Avizarea anuală și cerința de asigurare
Pentru majoritatea acestor profesii, dovada asigurării de răspundere civilă profesională este cerută la avizarea anuală a certificatului de membru. Organismul profesional diferă în funcție de profesie.
- OAMGMAMR pentru asistenți medicali generaliști, moașe și asistenți medicali cu alte specializări;
- Colegiul Farmaciștilor din România pentru farmaciști;
- Colegiul Fizioterapeuților din România pentru fizioterapeuți și kinetoterapeuți autorizați;
- Colegiul Psihologilor din România pentru psihologii cu drept de liberă practică, inclusiv în psihologie clinică;
- Ordinul Tehnicienilor Dentari din România pentru tehnicieni dentari.
Limita minimă de despăgubire și forma în care se prezintă dovada sunt stabilite prin reglementările fiecărei profesii și se pot actualiza. Se verifică la sursă, la filiala sau la colegiul teritorial de care aparțineți, înainte de încheiere sau de reînnoire.
Un detaliu care creează des probleme: perioada de valabilitate a poliței trebuie să acopere anul pentru care se solicită avizul. O poliță care expiră la jumătatea perioadei de aviz poate să nu fie acceptată.
Situații concrete de pretenție, pe profesii
Reclamațiile nu vin, în general, din cazuri spectaculoase. Vin din gesturi de rutină, făcute sub presiunea timpului, într-o tură aglomerată.
Asistenți medicali generaliști
- administrarea unei medicații greșite sau a unei doze diferite de cea prescrisă;
- o injecție intramusculară care produce o leziune de nerv sau un abces local;
- eroare de identificare a pacientului, mai ales la pacienți cu nume asemănătoare sau nedeplasabili;
- o perfuzie care se infiltrează și nu este observată la timp;
- o escară apărută la un pacient imobilizat, pusă pe seama îngrijirii insuficiente;
- o cădere de la marginea patului, în timpul unei manevre de mobilizare.
Moașe
- monitorizare considerată insuficientă în travaliu, cu întârzierea semnalării unei modificări;
- o manevră la naștere invocată drept cauză a unei leziuni;
- îngrijire postnatală în care o infecție sau o complicație a fost sesizată tardiv;
- lipsa consemnării unei recomandări date lăuzei la externare.
Farmaciști, asistenți și tehnicieni de farmacie
- eliberarea unui alt medicament decât cel prescris, din cauza denumirilor apropiate;
- eliberarea unei concentrații diferite, la un produs cu mai multe dozaje;
- o interacțiune medicamentoasă nesemnalată pacientului;
- o eroare la prepararea unei formule magistrale;
- informații incomplete despre modul de administrare, la un pacient care le-a înțeles greșit.
Tehnicieni dentari
- o lucrare protetică cu adaptare deficitară, care necesită refacere;
- materiale sau culori care nu corespund comenzii medicului;
- întârzieri și erori repetate care prelungesc tratamentul pacientului.
Kinetoterapeuți, fizioterapeuți, psihologi clinicieni, asistenți de radiologie
- o ședință de recuperare care depășește indicația medicală și agravează o leziune;
- exerciții aplicate prea precoce după o intervenție chirurgicală;
- o manevră de mobilizare pe o articulație instabilă, fără verificarea contraindicațiilor;
- un raport de evaluare psihologică folosit într-un context pentru care nu era destinat;
- neverificarea unei contraindicații înainte de o examinare imagistică sau poziționare incorectă, cu repetarea expunerii.
În toate aceste cazuri, întrebarea pusă de asigurător este aceeași: actul reclamat făcea parte din competențele dumneavoastră și a fost executat conform protocolului aplicabil.
Limitele competenței profesionale
O poliță de răspundere civilă profesională acoperă activitatea desfășurată în limitele competenței recunoscute profesiei și ale autorizării dumneavoastră. Ce iese din acest cadru rămâne, ca regulă, neacoperit.
Nu este o clauză formulată ca să restrângă acoperirea fără motiv. Este consecința firească a faptului că prima se calculează pentru un profil de activitate declarat, nu pentru orice act medical posibil.
Exemple de depășire a competenței
- o manevră rezervată medicului, executată în absența acestuia, chiar la solicitarea pacientului;
- modificarea unei doze sau a unei scheme de tratament fără indicație scrisă;
- recomandarea unui medicament, în farmacie, într-o situație care necesita consult medical;
- proceduri estetice sau injectabile pentru care nu aveți formarea și dreptul de practică;
- ședințe de recuperare continuate după expirarea indicației, fără reevaluare.
Dacă v-ați format într-o specializare nouă sau ați început să lucrați într-un compartiment diferit, anunțați asistentul în brokeraj. Actualizarea declarației de activitate este mai simplă decât o discuție purtată după apariția unei pretenții.
Când lucrați în mai multe locuri
Situația cea mai frecventă în practică este a persoanei care are un post într-o unitate publică, ture suplimentare într-o clinică privată și, uneori, îngrijiri la domiciliul pacientului. Fiecare dintre aceste activități reprezintă o expunere distinctă.
Polița se încheie pe persoană, dar acoperirea urmează activitatea declarată. Dacă în declarație apare doar postul principal, îngrijirea la domiciliu poate să nu fie acoperită.
Ce declarați explicit
- toate locurile în care prestați activitate medicală, publice și private;
- îngrijirile la domiciliul pacientului, inclusiv cele ocazionale;
- activitatea de voluntariat, în campanii, cabinete școlare sau acțiuni umanitare;
- colaborările pe bază de contract, ca persoană fizică autorizată sau prin cabinet propriu;
- activitatea de instruire practică a studenților sau elevilor, dacă o desfășurați.
Voluntariatul este subestimat constant. Faptul că nu sunteți plătit nu vă scoate din răspundere pentru actul executat, iar discuția despre malpraxis pentru asistenți medicali implicați în campanii de screening sau în acțiuni comunitare pornește exact de aici.
Răspunderea personală, a medicului coordonator și a angajatorului
Cele trei paliere coexistă și se delimitează în funcție de ce s-a greșit. Nu se exclud reciproc.
- Răspunderea personală
- Privește execuția actului: tehnica, identificarea pacientului, respectarea protocolului, semnalarea la timp a unei modificări.
- Răspunderea medicului coordonator
- Privește indicația, supravegherea și corectitudinea informației transmise echipei.
- Răspunderea angajatorului
- Privește organizarea muncii, dotarea, aparatura, personalul insuficient sau procedurile interne deficitare.
În practică, o pretenție poate viza simultan două sau trei paliere, iar delimitarea se face pe baza documentelor. Aici se vede diferența dintre o consemnare completă și una făcută în grabă.
Ce documentați în fișa pacientului
Consemnarea corectă este cea mai bună apărare pe care o aveți, mai bună decât orice explicație dată ulterior din memorie. O notare de câteva secunde poate închide o discuție care altfel durează luni.
Elemente care contează
- data și ora exactă a administrării sau a manevrei;
- medicamentul, doza, concentrația și calea de administrare;
- identificarea pacientului și modul în care a fost verificată;
- indicația medicală pe care ați executat-o și sursa ei;
- reacția pacientului, inclusiv absența unei reacții neobișnuite;
- refuzul pacientului, dacă există, și faptul că i-au fost explicate consecințele;
- momentul în care ați anunțat medicul și ce ați raportat.
Evitați formulările generale de tipul „stare bună" fără nimic în plus. Un detaliu concret, notat la momentul respectiv, cântărește mult mai mult decât o apreciere globală.
Costul poliței raportat la expunere
Prima se stabilește de asigurător în funcție de profesie, specializare, tipul activității, limita de despăgubire aleasă și istoricul de daune. Pentru personalul medical care nu este medic, expunerea declarată este de regulă mai redusă decât în specialitățile chirurgicale, iar acest lucru se reflectă în cotație.
Comparația utilă nu este între prime, ci între ceea ce se acoperă. O poliță cu primă mai mică poate exclude tocmai activitatea pe care o desfășurați cel mai des, de exemplu îngrijirea la domiciliu sau munca într-un al doilea loc.
Ce verificați în condițiile contractuale
- lista activităților și specializărilor acoperite, comparată cu fișa dumneavoastră de post;
- limita pe eveniment și limita agregată pe perioada de asigurare;
- franșiza, dacă există, și modul de aplicare;
- tratamentul pretențiilor apărute după încetarea poliței pentru fapte din perioada asigurată;
- dacă sunt incluse cheltuielile de apărare și în ce condiții;
- excluderile, citite integral, nu doar la titluri;
- obligațiile dumneavoastră de notificare la apariția unei pretenții și termenele aferente.
Aceste elemente diferă de la o poliță la alta și de la un asigurător la altul. De aceea nu se poate spune că „toate polițele" acoperă o anumită situație: se verifică de fiecare dată în condițiile contractuale primite.
Reînnoirea, fără surprize
Notați-vă data de expirare cu câteva săptămâni înainte și verificați dacă profilul dumneavoastră de activitate s-a schimbat în ultimul an. O specializare nouă, un al doilea loc de muncă sau trecerea la îngrijiri la domiciliu sunt motive suficiente pentru o actualizare.
Verificați și dacă limita minimă cerută de organismul profesional s-a modificat. Este o informație care se ia de la sursă, nu din anul precedent.
Concluzie
O poliță potrivită de malpraxis pentru asistenți medicali, moașe, farmaciști și celelalte profesii din echipa medicală pornește de la ce faceți efectiv, unde și în ce condiții, nu de la o formulă standard.
Dacă doriți o ofertă pentru situația dumneavoastră, ne puteți scrie profesia, specializarea, locurile în care lucrați și limita cerută de organismul profesional, iar noi vă prezentăm variantele disponibile și diferențele dintre ele, în scris, fără obligația de a încheia. Polița este emisă de asigurător; rolul nostru este să vă ajutăm să o alegeți în cunoștință de cauză.
